CriCri Cristian
În învățământul de stat, ziua educației se sărbătorește stând acasă.
Și totuși, e o zi atât de importantă și merită pusa în valoare altfel. Mă gândesc cât de inedit și de benefic ar fi fost ca astăzi, profesorii să fi trecut în bănci, iar copiii să preia rolul lor. Copiii erau cei care ofereau o lecție de cultură generală și de educație prin prisma a tot ceea ce ei au învățat în tot acești ani petrecuți în scoli/ în băncile lor. Ar fi fost o lecție de viață, o joacă frumoasă, profesorii ar fi înțeles de câtă nevoie de interactivitate și bucurie au nevoie copii, să învețe jucandu-se și să se joace învățând. Astăzi puteau fi profesorii cei ascultați, cei care primesc note și calificative, cei care ridică mâna, cei care răspund la ore, sau cei care nu și-au făcut tema.
Era un schimb de roluri, de cunoștinte, care îi îmbogățea pe toți deopotrivă. Era un exercițiu de empatie, te întorceai în timp la copilul din tine, la nevoile lui, la cum și-ar fi dorit să fie educat. Priveai cu alți ochi apoi ziua de mâine și înțelegeai ce meserie nobilă ai. Realizai încă o dată cât de importantă și de crucială e meseria de profesor, cât de mult contează educația și modul în care iți ghidezi și iți educi elevii, bucuria și profesionalismul cu care iți faci meseria. Și atunci ai fi primit înzecit înapoi, copiii știu să ofere cele mai sincere bucurii și emoții. Ar fi dispărut frica, teama, lipsa de respect, stângăcia, frustrările fiecărui elev că nu este înțeles, că el nu poate mai mult, că nu poate fi ca ceilalți. Fiecare s-ar fi deschis în felul lui.
Și poate că o singură zi nu ar fi schimbat atât de multe în profesori sau în copii, dar era un început, un pas înainte.
Atunci înțelegi pentru a câta oara rolul educației de la vârste cât mai fragede, din grădiniță. Cât de important este să continui să evoluezi permanent și când părinții sunt prea ocupați sau prea puțin capabili să iți ofere acest start în viață, măcar o educație de bază, intervine rolul educatorilor, învățătorilor, profesorilor de a-și înțelege meseria crescând și educând viitori elevi și adolescenți care se regăsesc în bucuria de a învăța, de a studia, de a înțelege că viitorul lor începe să prindă contur de pe băncile școlilor. Caracterul și personalitea lor se formează tot atunci. Adulții capabili, asumați, conștienți de ce vor și ce pot devin învățând asta de mici. Avem nevoie de repere, de exemple, de mentori, de valori.
Avem nevoie să NU ne oprim din a învăța în fiecare zi, fie că suntem, copii, părinți, profesori.
LA MULȚI ANI, profesorilor în a fi mereu mai buni, mai empatici, mai deschiși și mai dedicați profesiei lor!
Sursa: Miado.ro